Poetul Mehmet Niyazi, simbolul identității tătare din România (1878–1931)

Anul acesta s-au împlinit 93 de ani de la moartea lui Mehmet Niyazi, poet, profesor, jurnalist și promotorul culturii tătare dobrogene. An de an pe 29 noiembrie, tătarii din România comemorează moartea poetului care a contribuit într-o mare măsură la definirea identității lor, Mehmet Niyazi (1878-1931).

Articol editat de Maria Constantin, 2 decembrie 2024, 13:22 / actualizat: 3 decembrie 2024, 14:09

Mehmet Niyazi a fost poet, jurnalist, a fost profesor de limbă și literatură turcă în cadrul Seminarului Musulman de la Medgidia, el a contribuit decisiv din poziția sa formatoare, prin ideile naționale transmise, la crearea unei noi generații de lideri tătari dobrogeni.

Printre aceștia se numără avocatul Müstecep Ülküsal (1899–1996), fondatorul revistei tătare crimeene de orientare națională, Emel (Năzuinţa) 1930, alături de fratele său care a fost eroul național tătar Necip Hagi Fazιl.

Poetul, pedagogul şi ziaristul Mehmet Niyazi s-a născut în anul 1878, în cătunul Aşılar (Vânatori) comuna Pecineaga, din Dobrogea, în familia lui Ismail şi Azize ca cel de-al doilea fiu. Părinții, deși țărani săraci, erau știutori de carte, tatăl lui se bucura de un respect deosebit pentru acest fapt. Mama lui i-a deschis porțile fanteziei cu basmele pe care i le spunea deseori cu un talent deosebit.

Micul Niyazi era dotat cu o inteligență ascuţită şi o memorie bună, dovedind o înclinație spre fantezie, spre creaţie. Cunoaşterea obârşiei sale i-a inoculat-o tatăl său cu povestirile despre Crimeea, despre țărmurile Mării Azov pe care, deși micul Niyazi nu le văzuse niciodată, şi le imagina instinctiv. Tot cu ajutorul tatălui său a deprins scrierea cu caractere arabe. În satul său natal absolvă clasele primare în limba tătară.

În 1889 Ismail îşi vinde bruma de avere şi, cu întreaga familie, emigrează în Turcia, stabilindu-se în Istanbul. Niyazi este înscris la Şcoala Normală. Aici, vine în contact cu vasta cultură orientală şi-l citeşte cu pasiune pe Namik Kemal şi AbdullakHamit. Îşi însuşeşte limbile arabă şi persană.

Deschis spre civilizaţia europeană învaţă la limba franceză, pentru a putea avea acces la operele scriitorilor francezi în original. Însă, în tot acest timp, poetul a păstrat în inimă, dorul ancestral pentru oamenii şi locurile obârșiei sale: Crimeea. De aceea, după ce a obținut diploma de învățător, în 1898 pornește spre Crimeea, unde se implică cu toată pasiunea în educarea tineretului.

Guvernul Ţarist vede în el un oponent de seama şi-l obligă să se reîntoarcă în Turcia. Gândul de a-şi continua activitatea acolo unde credea el ca este cel mai folositor nu-l părăsește, dovadă că, în 1899 se reîntoarce în Crimeea, dar nici de această dată nu e lăsat să stea mai mult de un an.

În 1904 tatăl său trece în neființă, în același an Niyazi se întoarce înRomânia, în Dobrogea natală, cu gândul de a contribui la culturalizarea şi educarea poporului său. Domeniul în care s-a remarcat și a activat, având cele mai notabile rezultate ramâne literatura.

Debutul editorial are loc în 1912, prin apariția volumului „Ithafat” (Dedicaţii). Cartea conține versuri şi conferințe. A fost tipărită la editura „Kader” din Istanbul, Turcia. Volumul „Sagiş” (Dor) a apărut în 1931, la editura „Emel”, şi cuprinde versuri (15 poeme) scrise într-o tătară elevată, dar absolut pe înțelesul oricărui cititor, folosindu-se de alfabetul arab. A mai publicat versuri în ziarele „Mektebve aile” (Școala şi familia).

Convins de importanţa presei în viaţa unei naţiuni, Niyazi Mehmet a depus o activitate vastă şi variată în domeniu. Astfel, în 1909 publică ziarul „Dobruca” (Dobrogea) unde ocupă funcţia de redactor şef, ziarul se tipărea la Istanbul . „Teşvik”, un alt ziar tot sub îndrumarea lui, apare la început de secol. Între 1 februarie 1914 – 15 august 1915, apare sub direcţia lui Cevdet Kemal avându-l ca redactor şef pe Niyazi Mehmet ziarul „Isik” (Raza), sub egida editurii cu acelasi nume.

Între 1 aprilie1915 – 1 februarie 1916, editează revista „Mektep ve aile” (Şcoala şi familia). În revistă publică editoriale şi articole din domeniul pedagogiei, articole cu tematică socială şi versuri. Încetează din viaţă în ziua de 29 noiembrie 1931 la Medgidia, cutremurând de durere prietenii, elevii şi pe toți cei care l-au admirat.

În anul 2007, la inițiativa deputatului UDTTMR de atunci, Aledin Amet, Parlamentul României a adoptat legea privind instituirea Premiului„Mehmet Niyazi” pentru cultivarea și promovarea valorilor literaturii, artei și culturii tătare din România. A fost un om, un mare poet, un brav luptător, care și-a dedicat viața, întreaga activitate să lumineze spiritul neamului său.

Un articol de Ghiulşen Ismail Iusuf