Recuzita ceremonialului de nuntă la tătarii dobrogeni – prezentată în cadrul Expoziției temporare la Muzeul de Artă Populară – Constanța
În perioada 25 octombrie – 8 decembrie 2024, Muzeul de Artă Populară Constanța organizează expoziția temporară realizată cu valoroase piese din patrimoniul propriu, multe dintre ele fiind clasate în categoria Tezaur.
Articol editat de Andrei Cretoiu, 18 noiembrie 2024, 09:53 / actualizat: 18 noiembrie 2024, 22:21
Conform comunicatului transmis de Muzeul de Artă Populară Constanța, expozitia este structurată pe două săli, și pune în evidență tradiționalele daruri de nuntă și tipurile de țesături și broderii care compuneau zestrea miresei.
În prima sală sunt prezentate piesele care definesc secvențe de ceremonial precum pețitul, logodna și cununia: ștergare țesute sau brodate, punguțe pentru bani, tutun sau ceas, batiste, cămăși, dar și o valoroasă rochiede mireasă decorată cu „o mie de ramuri- bin dalli”.
În cadrul ceremonialului nunții, nelipsit era „tokîz”, un ansamblu de nouă daruri, având ca punct deplecare cămașa țesută („keten kolek”), netăiată la gât, pe care mireasa cosea alte tipuri de obiecte cu valoare de simbol: jartiere de mire („șorap baw”), punguțe („kîse”), ștergare brodate la gherghef decorate cu motive orientale, batiste de nuntă (de tip „șewre” sau „mendil”).
În cea de-a doua sală sunt grupate categoriile de țesături și broderii care alcătuiau zestrea miresei: cearceafuri cu alesături florale și fitomorfe, o față de plapumă ornamentată cu fir metalic, dantele și fețe de pernă croșetate, ștergare de grindă, ștergare cu dublă față brodate pe gherghef sau țesute la război, batiste brodate, acoperitori de cap de tip „șember”. Toate aceste obiecte împodobeau camera nupțială, putând fi admirate de membrii comunității timp de un an sau până la nașterea primului copil.
Despre nuntă la tătari
În trecut nunta ținea câte patru sau cinci zile, depinde cât de înstărite erau cele două familii. Nunta începea de obicei joi la casa miresei, unde se organiza „kawe toy”- seara cafelei. Veneau tinere fete prietene și vecine cu mireasa, să piseze cafeaua împreună cu năutul prăjit, în cadrul acestei ceremonii fetele serveau „kobete” – plăcinta din foi cu carne tocată șiorez, pregătită de gazdă, de obicei de mama miresei. Tot joi la casa viitorului mire se tăiau animalele pentru nuntă, de obicei oi sau vaci, necesare pentru pregătirea mâncării din ziua ceremoniei de nuntă.
Vineri la casa miresei se organiza „kina toy” (se ungeau palmele miresei și ale fetelor cu hena preparată în zeamă de coji de nuci verzi). Sămbâtă tot la casa miresei se făcea „nika”- cununia religioasă. Nunta mare „üyken toy” se organiza la casa mirelui, iar duminica se aducea mireasa în casa mirelui.
În drumul său către casa mirelui, tinerii barau drumul alaiului cerând plata pentru călcarea pământului „toprakbasti. Cei din partea miresei ofereau „cașlar tokizi”, o cămașă țesută din inla război de care erau prinse nouă obiecte: batiste brodate, batic, ștergar, punguță pentru tutun, punguță pentru bani, lucrate din catifea și brodate cufir de aur, tinerii agățau aceste obiecte la bici, la căpăstru sau la spițele roților căruței.
În zilele noastre nunta începe vineri și se termină duminică.
Un articol de Ghiulşen Ismail-Iusuf