(I)„Secolul de aur” al Ortodoxiei de Rit Vechi (Vol. III), de F. E. Melnikov
Cercetarea teologului F. E. Melnikov cuprinde trei volume și a apărut la inițiativa și cu binecuvântarea Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe de Rit Vechi, Înalt Preasfințitul Leontie, Arhiepiscop de Fântâna Albă şi București și Mitropolit al creştinilor ortodocşi de rit vechi de pretutindeni, cu sprijinul financiar al Asociației „Comunitatea Rușilor Lipoveni din România”.
Articol editat de Maria Constantin, 7 februarie 2025, 12:46
Atât în ediția din data de 5 februarie 2025, cât și în cea de miercurea viitoare povestim despre partea a III-a a cărții Scurtă istorie a Bisericii Ortodoxe de Rit Vechi, de F. E. Melnikov, ediție îngrijită, tradusă în limba română și adnotată de către profesor universitar, specialist în Filologie, Leonte Ivanov de la Catedra de Slavistică „Petru Caraman” a Facultății de Litere din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iași. Volumul al III-lea a apărut în anul 2024 la Editura Comunității Rușilor Lipoveni din România și se intitulează – „Secolul de aur” al Ortodoxiei de Rit Vechi.
Scurtă istorie a Bisericii Ortodoxe de Rit Vechi este o lucrare valoroasă privind identitatea spirituală a etniei starovere din România și nu numai. Aceasta evidențiază faptul că rușii staroveri s-au bucurat de-a lungul timpului și se bucură de libertatea de credință pe teritoriul României.
Se cuvine ca în contextul subiectului pe care l-am anunțat să amintim capitolele părții a III-a a cercetării lui F. E. Melnikov, pentru a vă stârni, astfel, interesul de a citi cartea: Perioada „de aur”; Activitatea ierarhico-bisericească; Congresele din întreaga Rusie; Construirea de biserici; Educația și cultura; Învățământul; Serviciul religios și iconografia. Cititul și cântarea în biserică; Personalități ierarhice și bisericesc-obștești; Erudiția, misionariatul, frățiile; Literatura și activitatea de editare; Unificarea Ortodoxiei de Rit Vechi; Pe vechiul drum; Viață și fapte de la fața locului.
Întâi de toate, domnul profesor Leonte Ivanov, invitat al celor două ediții ale emisiunii Comunități Etnice/Ruși Lipoveni, ne conturează o imagine generală a cercetării de față, spunându-ne că procesul editorial al acesteia a durat șase ani; mai apoi, aflăm amănunte concrete atât despre conținutul Părții a III-a, cât și despre conținutul primelor două părți, teme prezentate în câteva ediții trecute ale emisiunii noastre.
Imediat după ce aglăm amănunte despre cele precizate, domnul profesor Leonte Ivanov, specialist în Științe Filologice, în contextul apariției Părții a III-a din Scurtă istorie a Bisericii Ortodoxe de Rit Vechi, de F. E. Melnikov, parte intitulată „Secolul de aur” al Ortodoxiei de Rit Vechi, ne vorbește despre întrunirile (congresele) ortodocșilor de rit vechi, despre comunicarea dintre aceștia, comunicare foarte dificilă, știut fiind faptul că de după 1664/1666 (după reforma patriarhului Nikon) au luat drumul exilului, fiind disipați prin mai toate colțurile lumii.
În ciuda acestui fapt, rușii de veche credință au reușit să realizeze câteva obiective majore, obiective despre care aflăm amănunte. Aflăm detalii și despre tulburările începutului de secol XX din Rusia, vuiete pe care o parte a planetei le simte și astăzi, dar le simt mai ales ortodocșii de veche credință (rușii staroveri).
Apoi, aflăm amănunte despre dragostea pentru carte pe care au avut-o de-a lungul secolelor rușii staroveri, aplecare spre învățătură care reiese din capitolele părții a III-a a cercetării teologului Melnikov; rușii staroveri era buni negustori, proprietari de fabrici și dispuneau de capitaluri, un alt subiect despre care aflăm detalii. Eforturile rușilor staroveri s-au reflectat și în atingerea câtorva obiective mărețe în ceea ce privește păstrarea vechii credințe, demersuri despre care aflăm amănunte.
Pentru că astăzi povestim despre sfânta liturghie (a Bisericii Ortodoxe de Rit Vechi), până a vorbi despre personalitățile starovere, subiect atât al finalului ediției de astăzi, cât și al ediției viitoare, citez din partea a III-a a cercetării lui Melnikov, câteva fraze, paginile 286 și 287: Slujba religioasă înseamnă o rugăciune-convorbire a sufletului cu Dumnezeu, aici totul trebuie să fie sub semnul evlaviei, al bunei-cuviințe, al concentrării, cufundat în „torentul ceresc”.
În slujba religioasă, nu se cade să existe nimic josnic, în van, încărcat de păcate. În plus, rugăciunea trebuie să fie comună, nu disparată, să se verse într-un șuvoi al întregii biserici, căci se roagă întreaga biserică,- „cu o singură gură și cu o singură inimă îl proslăvesc pe Dumnezeu”, după cum se proclamă la Liturghie. Încă de pe vremea Apostolilor, și cântarea în biserică era a întregii obști, cîntau toți: bărbați și femei, bătrîni și tineri. Sfinții Părinți mărturisesc că, în ultimele veacuri, lucrurile stăteau la fel. În Ortodoxia de Rit Vechi s-a păstrat până în prezent cântarea bisericească din Vechea Rusie, așa cum a existat ea până la reforma lui Nikon, prin spiritul ei, prin tonalitate și prin întreaga structură corespunzătoare Serviciului divin.
În finalul emisiunii, de la domnul profesor universitar Leonte Ivanov, docotr în Filologie, invitat al cleor două ediții ale emisiunii noastre, vorbim despre câteva personalități ale Ortodoxiei de Rit Vechi, oameni care au jucat un rol foarte important în perpetuarea mărcilor identitare ale rușilor staroveri din întreaga lume. Aceste embleme ale rușilor de veche credință care dăinuie și astăzi s-au regăsit în tipografii, cărțile de cult tipărite la aceste tipografii; corurile înființate, cântările relgioase interpretate de aceste grupuri. Toate cele pe care le-am amintit au avut și niște autori, făptuitori despre care aflăm amănunte.
Prezentarea personalităților din rândul credincioșilor de veche credință o continuăm și în ediția de săptămâna viitoare, atunci când vorbim și despre femeile din rândul staroverilor și importanța acestora în conservarea tradițiilor străbunilor; evident că vom aborda și multe alte subiecte interesante pentru Ortodoxia de Rit Vechi și nu numai.
Pentru că am vorbit despre Sfânta Liturghie, de modul cum era celebrată, săvârșită pe timpul Apostolilor, pe timpul Sfinților Părinți încheiem prin a aminti că la timpul său, Sfântul Ioan Gură de Aur spunea:
„Iată, psalmul cîntat a unit voci diferite și a făcut să se înalțe un cîntec armonios: și tinerii, și cei mai în vârstă, și bogații, și robii, și oamenii liberi – cu toții au înălțat o singură cîntare… Din toți cei prezenți se formează un cor, fiecare are același drept de a cînta, iar pămîntul imită cerul. Aceasta înseamnă superioritatea Bisericii.
Căci nu se poate spune că aici stăpânul cîntă cu o mare îndrăzneală, iar gura robului este oprită sau că bogatul are dreptul să vorbească, iar săracul e condamnat la tăcere, sau că bărbatul cîntă cu semeție, iar femeia stă și rămîne tăcută, ci noi toți, folosindu-ne de aceeași cinste, înălțăm o jertfă comună, o cîntare comună; nici acela nu are prioritate în fața acestuia, nici acesta în fața aceluia, ci toți au aceeași cinste și o singură cîntare din diferite guri se înalță către Creatorul Universului”.
Un articol realizat de Dumitru Șerban
