Romii – poezie și meșteșug
În ediția de astăzi a emisiunii noastre, relatăm de la două întâlniri pe care le-am avut, nu demult, cu etnicii romi în capitala țării, atunci când am participat la câteva evenimente culturale de înaltă ținută.
Articol editat de Maria Constantin, 3 martie 2025, 18:58 / actualizat: 4 martie 2025, 12:23
Concret, primul interlocutor al emisiunii este doamna Camelia Stănescu, născută într-o familie de căldărari, absolventă a Facultății de Limbi Străine, secția Spaniolă-Română, Universitatea București. Camelia Stănescu este poetă, fiind fiica scriitorului Valerică Stănescu, scriitor de etnie rromă, stins în urmă cu ceva timp, scriitor publicat sub egida Centrului Național de Cultură a Rromilor din București.
Camelia Stănescu, astăzi, ne vorbește despre familia Domniei Sale, despre familia tatălui său, amintindu-ne cărțile pe care le-a scris Valerică Stănescu, volume în care este prezentată soarta – cu urcușuri și coborâșuri, în alb și negru, cu bucurie și tristețe – a etnicilor rromi. Tatăl interlocutorului nostru are o poveste de viață tristă, pentru că a fost născut în timpul deportării etnicilor rromi în Transnistria, poveste pe care a surprins-o în cartea – Cu moartea-n ochi, poveste pe care, astăzi, doamna Camelia Stănescu ne-o prezintă.
Camelia Stănescu ne vorbește, pe scurt, și despre volumul de versuri, volum scris de către Domnia Sa, intitulat – Steaua din noi, carte care a văzut lumina tiparului la Editura Centrului Național de Cultură a Rromilor din București, în anul 2021 și – din care – astăzi, ne recită (atât în limba romani, cât și în limba română) poezia – La Bug.
Referitor la cele pe care astăzi ni le prezintă doamna Camelia Stănescu, încheiem prin câteva cuvinte din prefața cărții – Steaua din noi, prefață intitulată Camelia Stănescu – un debut literar promiţător, semnată de către doamna professor Delia Grigore, doctor în Filologie: „Volumul de poezie bilingv – scris în limbile rromani şi română – Steaua din noi al Cameliei Stănescu se remarcă prin originalitatea şi frumuseţea discursului liric exprimat prin metafore puternice şi prin simboluri de o subtilă profunzime. Nimic ostentativ, nimic exagerat, totul curat, natural, de o poeticitate totodată simplă şi complexă, în acelaşi timp clasică şi inovativă… Poeta rromă Camelia Stănescu îşi deconstruieşte identitatea etnică pentru a aborda temele universale, dar şi-o reconstruieşte elegant, natural, subtil, discret, fără nicio încercare de ostentaţie, fală sau obstinaţie, prevenind formele de exhibare sau de exaltare a etnicităţii, ceea ce face cu atât mai valoros demersul liric de a reprezenta cultura rromani într-o manieră ne-emfatică. Poezia Cameliei Stănescu excelează atât prin conţinutul ideatic şi emoţional adresat sintagmatic mentalului şi sufletului individual şi colectiv, cât şi prin limbajul liric prevalent axat pe construirea sau pe recuperarea emoţionalului, inclusiv etnic”.
Mulți dintre dumneavoastră, prieteni ai Radio Iași, știți că, nu demult, am participat, în capitală, la prezentarea catalogului – album Biblioteca Mănăstirii Uspenia. Catalogul cărții vechi și rare, sec. XVI – XVII, volumul I, rodul muncii doamnei Anca Libidov, profesor de Limba și literatura română, specialist în Științe Istorice, cercetător în cadrul Comunității Rușilor Lipoveni din România (CRLR) și a arhidiaconului Amfilohie Chioc de la așezământul monahal „Uspenia” din localitatea Slava Rusă, județul Tulcea, subiect prezentat în câteva ediții ale emisiunii Comunități Etnice/Ruși Lipoveni. Evenimentul a avut loc, în București, în Amfiteatrul „I. H. Rădulescu” al Bibliotecii Academiei Române.
Înainte de începerea manifestării am avut prilejul să vizitez Patriarhia Română, iar, imediat după, în Dealul Patriarhiei, m-am întâlnit cu meșterul rudar Gheorghe Anghel, originar din satul Crovu, comuna Odobești, județul Dâmbovița. Nici că am stat pe gânduri și l-am invitat la dialog. Povestim despre meșteșugul pe care-l practică, aflând amănunte concrete despre măiestria în cioplitul lemnului.
Mai aflăm care sunt obiectele pe care le făurește, cu multă pricepere; la bază este fierar betonist și, cât a reușit, din meseriile pe care le practică, a transmis și urmașilor.
Gheorghe Angheal ne prezintă, pe scurt și comunitatea de etnici rromi din satul Crovu, comuna Odobești, județul Dâmbovița.
Să-i ascultăm, așadar, povestea, o poveste de viață care constituie un exemplu pentru fiecare dintre noi.
Raportat la cele prezentate, conchidem prin câteva proverbe: „Nici aurul nu e aur dacă nu-l bați cu ciocanul”; „Sudoarea muncii pe mână valorează mai mult decât un inel de aur pe deget”; „Omul harnic, muncitor de pâine nu duce dor”; „O fi munca grea, dar ea te-nvață și tot ea te hrănește”.
Un articol realizat de Dumitru Serban
