36 de ani de la cutremurul devastator în Armenia din 1988: Slujbe de pomenire
Pe 7 decembrie 1988, Armenia a fost lovită de un cutremur devastator, care a afectat aproximativ 40% din teritoriul țării, în special regiunile din nord și nord-est.
Articol editat de Maria Constantin, 9 decembrie 2024, 18:24
La ora 11:41, cutremurul a distrus complet sau parțial orașe precum Spitak, Leninakan (astăzi Ghiumri), Kirovakan (astăzi Vanadzor), Stepanavan și peste o sută de sate și localități din regiunile afectate. Conform datelor oficiale, numărul victimelor a depășit 25.000 de persoane, iar aproximativ 500.000 de oameni au rămas fără adăpost.
Imediat după tragedie, sute de salvatori și medici din întreaga Uniune Sovietică au venit în ajutorul armenilor. Medicamente, aparatură medicală, corturi și hrană au fost trimise din toate colțurile fostei URSS, iar până în 1989, aproximativ 40.000 de specialiști și militari lucrau în zona calamitată. Armenia a primit ajutoare din 113 țări și 7 organizații internaționale, potrivit araratonline.com.
De asemenea, armenii din diaspora s-au mobilizat rapid și au organizat diverse acțiuni pentru a sprijini victimele. Organizațiile SOS ARMENI și AZNAVOUR PENTRU ARMENIA au fost fondate pentru a strânge ajutoare, iar mulți armeni din diaspora au plecat în Armenia, aducând hrană, medicamente și îmbrăcăminte. În plus, mulți dintre aceștia – medici, psihologi, constructori și arhitecți au rămas în Armenia pentru a ajuta la salvarea victimelor și la reconstrucția zonelor distruse.
Ajutoarele internaționale au continuat și în anii următori. De exemplu, Italia a construit un cartier de locuințe în Spitak, Norvegia a construit un spital modern, numit după Fridtjof Nansen, iar Austria a contribuit la construcția de locuințe. Mai mult, Marea Britanie a construit o școală în Ghiumri, inaugurată în prezența premierului Margaret Thatcher.
La 36 de ani de la tragedie, Armenia și siaspora continuă să păstreze vie memoria celor pierduți în cutremurul din 1988. În fiecare an, pe 7 decembrie și în zilele următoare, sunt organizate slujbe de pomenire în amintirea victimelor, iar rana adâncă lăsată în sufletele armenilor nu s-a vindecat încă.
